Biografia profesională

Dr. ing. Andrei Călin Mihăileanu

(5 martie 1923 – 26 noiembrie 2006)

Personalitate inconfundabilă, inginer și om de cultură de largă notorietate, personalitate de prim rang în energetica europeană, Andrei Călin Mihăileanu și-a închinat întreaga activitate dezvoltării sectorului energetic din România și a influențat puternic lumea românească a ingineriei din domeniul energetic.

[Notă: această biografie, multe din materialele de pe acest site web, precum și materiale suplimentare pot fi consultate în versiune tipărită în Monografia „CĂLIN MIHĂILEANU, un aristocrat al energeticii românești” (Editura AGIR, 2021)]

S-a născut la 5 martie 1923 la Arad într-o familie de intelectuali, fiu al Cleopatrei și Gheorghe Mihăileanu, tatăl său fiind la acea vreme înalt funcționar la Căile Ferate Române. Bunicul matern a fost prim-președinte al Curții de Apel Galați iar bunicul patern a fost părintele paroh al Bisericii Domnești, județul Focșani.

În perioada 1930-1939 urmează la  Arad cursurile gimnaziale  și cursurile Liceului „Moise Nicoară“, care avea ca director pe Ascaniu Crișan, profesor de matematică. Profesorul de română de la acea vreme era Alecu Constantinescu, tatăl dramaturgului Paul Everac. Îl are coleg de liceu și prieten pe viitorul poet Ștefan Augustin Doinaș (vezi pagina Despre Ștefan Augustin Doinaș). Călin Mihăileanu avea să evoce, la dispariția poetului, anii de adolescență petrecuți împreună (Articolul “Amintiri despre adolescența lui Doinaș”, în Adevărul literar și artistic nr. 622 din 26 iunie 2002).

Ultima clasă de liceu (1939-1940) a absolvit-o la Colegiul „ Sf. Sava“ din București.  Încă din tinerețe a năzuit  și s-a pregătit pentru meseria de inginer, aceasta devenind principala preocupare pentru întreaga viață, atât în activitatea profesională, cât și în cea didactică și științifică.

Studiile inginerești le parcurge în „promoția de război“, în perioada 1940-1945, intrând în primul an la Școala Politehnică din București la vârsta de 17 ani. Foștii lui colegi de facultate și prietenii din perioada de studenție își amintesc cu plăcere faptul că era unul din cei mai străluciți studenți, că în cadrul orelor de curs și de seminar intervențiile lui și dialogurile cu profesorii și asistenții erau deosebit de interesante, pertinente și la obiect, dovedind nu numai o cultură tehnică ci și umanistă, care desigur rezulta dintr-o foarte largă informare și care depășea cu mult sfera cursurilor predate. Lipsa literaturii tehnice de specialitate a fost compensată de instruirea din timpul liceului, bazată pe tehnica germană. Cursurile de bază de care dispunea erau de la editura Springer-Verlag, iar unii dintre profesori, figuri de savanți iluștri, erau absolvenți ai politehnicilor Chartottenburg din Berlin și Zürich. În această promoție, care a fost foarte legată și care și-a menținut unitatea în ciuda piederilor inerente apărute în decursul anilor s-a remarcat ca o personalitate de frunte, caracterizată prin seriozitate, tenacitate, spirit cercetător și colegialitate. Încă din timpul studenției devine foarte apropiat magistrului său, profesorul academician Constantin I. Budeanu, fiind primul student (al doilea a fost colegul său Eugeniu Pavel) care a beneficiat în anul universitar 1941-1942 de bursa instituită de acesta din avutul propriu (2000 lei lunar). A absolvit cu rezultate de excepție Facultatea de Electromecanică din cadrul Politehnicii (în anul 1940, ”Şcoala Politehnica Carol II din București” îşi schimbă numele în „Politehnica din Bucureşti”).

Călin Mihăileanu in aprilie 1941, pe când era student în primul an la Facultatea de Electromecanică

Activitatea profesională

Încă de la începutul carierei sale profesionale îl regăsim pe tânărul inginer Călin Mihăileanu, la 1 august 1945, lucrând în domeniul energiei electrice, desfășurând o activitate directă în producție la Societatea Concordia SAR, Departamentul Electrica din Câmpina, ca inginer la atelierele electrice unde a fost angajat prin selecție. Concordia, împreună cu Societatea Generală de Gaz și Electricitate din București (SGGE) și cu S.E.T.A. Sibiu era unul din pilonii de bază ai industriei electroenergetice românești în perioada interbelică. Menită inițial să alimenteze modern, cu energie electrică, cerințele forajului și extracției de petrol din Valea Prahovei și zonele adiacente, Concordia devenise între timp o veritabilă întreprindere de electricitate multi-județeană.

În vara anului 1945, conducerea societății (Alexandru Vasiliu și Petre Bulighin) hotărăște o operație de întinerire a structuirii cadrelor inginerești. Sunt angajați, aproape concomitant, câțiva tineri absolvenți printre care: Călin Mihăileanu, Eugeniu Pavel, Costin Rucăreanu, Nicu Bitir și Dinu Martac. Fiecăruia, după o perioadă de stagiu în principalele sectoare ale întreprinderii, i se încredințează responsabilități neobișnuit de importante față de lipsa lor de experiență practică inginerească și de conducere. Și totuși, pare-se, îndrăzneala conducerii Concordia a dat roade. Astfel, la 1 ianuarie 1947 lui Călin Mihăileanu i s-a încredințat postul de șef al Serviciului Electric al Centralei Electrice Câmpina, unde răspundea de partea electrică a centralei, de atelierul de bobinaj pentru reparații de transformatoare și motoare mari și de stația de verificat și etalonat contoare, aparate de măsurare și relee, unde a lucrat pîna pe 15 septembrie 1947, când pleacă la București.

Pe 18 septembrie 1947 se angajează la renumita Societate Generală de Gaz și Electricitate din București (SGGE), al cărei bursier fusese în anul IV de facultate, devenită, ca urmare a naționalizării din 1948, Întreprinderea Regională de Electricitate (IRE) București,  ca inginer specialist protecție prin relee la laboratorul Serviciului de măsuri, contoare, relee, la 1 septembrie 1948 devenind șeful Secției de măsuri, contoare, relee. La 1 iunie 1950 este numit de ministrul energiei electrice inginer șef exploatare al IRE București iar la 1 august devine inginer șef al IRE,  funcție pe care o deține până în 30 septembrie 1952 când, în urma unei avarii la CET Grozăvești, de care nu era responsabil, este destituit din funcție și transferat la proaspăt înființata Întreprindere Regională de Electricitate  (IRE) Bacău. Și aici se remarcă rapid fiind promovat în funcția de șef Secție aparate protecție și măsură și apoi, la 1 ianuarie 1953 șef Secție tehnic.

Tânărul inginer, poliglot (vorbea franceza, engleza si germana), cult și plin de solicitudine, își face ușor remarcată valoarea profesională ridicată și la 16 februarie 1953 este chemat la Ministerul Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice (MEEIE), unde se înființase Direcția Generală Tehnică. Aici are o ascensiune meritorie, inițial ca referent tehnic de specialitate, specialist în protecții prin relee și automatizări și apoi, începând cu 8 octombrie 1954, inginer șef al Direcției Generale Tehnice, funcție pe care o ocupă până pe 1 octombrie 1956 când este numit director tehnic. La mijlocul anului 1957 activitatea din sectorul energetic trece sub coordonarea Ministerului Industriei Grele și chiar din acel an, la 1 iunie, Călin Mihăileanu devine director tehnic al Departamentului Energie Electrică, unde își continuă activitatea până pe 4 septembrie 1958. În această calitate a contribuit la alegerea și perfecționarea soluțiilor pentru multe din obiectivele energetice importante din România.

În 1956 se numără printre inițiatorii și susținătorii colaborării tehnice și științifice cu Éléctricité de France (EdF) care va ține România conectată în domeniul energetic cu valorile internaționale, pregătind și semnând prima Convenție de Colaborare între EdF și MEE.

În anul 1957 regăsim numele lui Călin Mihăileanu pe lista membrilor American Institute of Electrical Engineers (AIEE) și Société Francaise des Éléctriciens (SFE), ceeace constituia o adevărată performanță pentru acea perioadă.

In perioada 1949-1960 desfășoară și o bogată activitate didactică la Institutul Politehnic București, prin cumulul funcțiilor deținute cu cele universitare. Astfel la 10 martie 1949 este angajat ca asistent, pe 9 octombrie 1950 devine șef de lucrări și la 1 septembrie 1952 conferențiar universitar. În perioada în care a fost transferat la IRE Bacău  a  trebuit să renunțe însă la funcția de conferențiar universitar de la Institutul Politehnic București, unde îl avea ca șef de catedră și mentor pe academicianul Constantin I. Budeanu, fiind colaboratorul său preferat din “generația tânără“, profesorul Ion S. Antoniu fiind, desigur, cel mai apropiat de maestru, dar din altă generație. Iși reia însă funcția de conferențiar la catedra Electrotehnică II la data de 15 septembrie 1953.

Vicisitudinile epocii îl aruncă în 1958, după eleganta-i mărturisire, “într-un con de umbră“, când la epurarea făcută pe criterii politice, este scos din minister fără explicații și trimis la “munca de jos“, fiind transferat la 5 septembrie 1958 ca inginer principal la Energoreparații, Sectorul raționalizări energetice. Departe de a considera această întâmplare neplăcută ca o tragedie nejustificată, Călin Mihăileanu o folosește ca un prilej de completare a experienței sale tehnice în contact nemijlocit cu viața în producție.

La 1 ianuarie 1960 este angajat ca inginer principal la nou înființata  Întreprindere pentru Raţionalizarea şi Modernizarea Instalaţiilor Energetice (IRME) unde ocupă apoi funcțiile de șef serviciu raționalizări electrice (1 iulie 1960 – 1 mai 1962), sef serviciu sisteme electroenergetice (1 mai 1962- 15 decembrie 1962), șef serviciu tehnic (15 decembrie 1962 – 1 iunie 1963) și apoi, în perioada 1 iunie 1963 – 21 ianuarie 1964 ca inginer șef/director tehnic. IRME a funcționat ca institut de sine stătător între 1 ianuarie 1960 – 1 februarie 1974.

În 1963, în timp ce ocupa funcția de inginer șef la IRME a fost mandatat să poarte tratative tehnico-comerciale cu Ungaria, Cehoslovacia și URSS pentru realizarea conectării sistemului electroenergetic național (SEN) la Sistemele Electroenergetice Interconectate (SEI) ale țărilor socialiste. Interconexiunea avea să se realizeze pe traseul Luduș – Mukacevo – Lemesany, la 27 octombrie 1963.

Continuă și activitatea didactică, în 1962 înființându-se prima catedră de Automatică din țară, în cadrul Facultății de Energetică din Institutul Politehnic București, la care activează în calitate de cadru didactic asociat.

După 1964, într-un climat politic mai blând, miniștrii Nicolae Gheorghiu și Octavian Groza au din nou nevoie de serviciile lui Călin Mihăileanu, la 21 ianuarie 1964 fiind numit director general al Direcției Tehnice din Ministerul Minelor și Energiei Electrice.  A inițiat primele relații dintre energeticienii români și cei americani, care au dus la un schimb reciproc de vizite în SUA și România, în 1964. Odata cu reorganizarea sectorului și înființarea Ministerului Energei Electrice, la 1 octombrie 1965 devine director tehnic în acest minister, apoi director general, poziție pe care o ocupă pâna la data de 16 septembrie 1967.

În anul 1967 își poate realiza proiectul profesional dorit, înființând la data de 3 iunie primul institut de cercetări al ramurii energiei electrice – Institutul de Cercetări Electroenergetice și pentru Termoficare – ICENERG, al cărui director devine la 16 septembrie 1967. În anul 1970, în aplicarea HCM nr.78/1970, devine cercetător științific principal I, prin echivalarea activității didactice. Are și aici parte de sincopele inerente epocii, fiind eliberat prin ordin al ministrului energiei electrice, la data de 10 martie 1973, din funcția de director și numit director adjunct științific (în poziția de director fiind numit Nicolae Armencoiu), poziție pe care o ocupă pâna la data de 1 februarie 1974. Conduce remarcabil institutul, prin două decenii complicate, reușind mai întâi fuziunea cu IRME, la 1 februarie 1974 luând ființă Institutul de Cercetări și Modernizări Energetice (ICEMENERG) în cadrul Ministerului Energiei Electrice, devenind directorul acestuia. În anul 1974 se înființează și Institutul Central de Cercetări Energetice (ICCE), cu atribuțiuni importante în coordonarea activității de cercetare științifică în domeniul energiei la nivel național, unitatea pilot al acestuia fiind ICEMENERG, iar Călin Mihăileanu, director ICEMENERG, devine la data de 24 mai și director general al ICCE.

În calitate de director al ICENERG a organizat activitatea de cercetare în domeniul energetic și a impus institutul în lumea științifică, pe plan intern și internațional. Laboratoarele au fost dotate cu aparatură de măsură și echipamente de încercări moderne pentru acea perioadă, a fost realizată construcția stației de mare putere și a halei de încercări electrice.

În calitate de director al ICEMENERG și director general al ICCE a reușit să creeze un institut de cercetare puternic, cu un înalt nivel științific prin integrarea IRME cu ICENERG dar și prin obținerea de fonduri de investiții pentru finalizarea blocului Service și construcția de sedii noi, Blocul Turn de 12 etaje pentru Sectorul Termo, hala de Surse noi, laboratoarele de înaltă tensiune, ș.a.

Pe 27 aprilie 1972 în sala de consiliu a Facultății de Electrotehnică a Institutului Politehnic din București iși prezintă teza de doctorat intitulată “Efecte de instabilitate dinamică ale golurilor de tensiune din nodurile cu sarcină rezistivă, sincronă și asincronă ale sistemelor electroenergetice“. Conducătorul științific de care a beneficiat timp de patru ani pe parcursul elaborării tezei de doctorat a fost academicianul Remus Răduleț iar din comisia de doctorat au făcut parte Paul Dimo, Toma Dordea si Alexandru Fransua, decanul Facultății de Electroenergetică, personalități marcante ale energeticii românești de la acea vreme. Obține diploma de doctor inginer (Seria A, nr.395/20.12.1972) în baza hotărârii comisiei de doctorat din ziua de 24 iulie 1972, confirmată de comisia superioară de diplome în ședința din 25 noiembrie 1972, care îi acordă titlul științific de doctor inginer. Teza de doctorat stă la baza cărții “Goluri de tensiune în sisteme electro-energetice“, publicată în anul 1979 la Editura Tehnică, pentru care este recompensat în același an cu premiul “Traian Vuia“ al Academiei Române. Este cel care introduce pentru prima dată în literatura de specialitate noțiunea de “goluri de tensiune“.

Conduce ICEMENERG si ICCE până pe 15 iunie 1984 când, din rațiuni politice, datorită plecării din țară a fiului Șerban Alexandru Mihăileanu (medic cardiolog), este schimbat din funcție și este numit secretar științific al ICCE (Ordinul MEE nr.922/15.06.1984), pozitie pe care o ocupă până în 1987.

Deși era în mod vădit o personalitate atipică a regimului comunist, își menține cu onestitate poziția solidă în domeniu, probabil și datorită prestigiului personal de excepție în plan internațional.  Dizgrația conducerii politice, îndelung prelungită în acea perioadă, dar și probleme serioase de sănătate îl obligă să se retragă definitiv din activitate în anul 1987, la 1 octombrie încetându-și activitatea profesională, fiind pensionat pentru limită de vârstă (Ordinul MEE nr. 1010/6.10.1987).

Pe lângă faptul că a fost un foarte bun manager a fost un cercetător științific pasionat, participând activ în toată această perioadă la numeroase colocvii și conferințe naționale și internaționale unde opiniile și comunicările sale au fost foarte apreciate, fiind considerat un specialist de elită în energetica mondială, reprezentând interesele și prestigiul României în lume. A fost și autorul a trei  brevete de invenție.

Ca mai toți conducătorii vremii, devine membru de partid in anul 1962, urmează Universitatea Serală de Marxism-Leninism, cursurile Academiei “Ștefan Gheorghiu“ pentru pregătirea cadrelor de conducere din economie și administrația de stat (21 februarie 1972 – 28 aprilie 1973) și în perioada 28 noiembrie 1974 – 23 noiembrie 1979 este ales, între congresele al XI-lea si al XII-lea, membru supleant al Comitetului Central al P.C.R.  În 1971, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 138/20.04.1971, i se conferă Ordinul Steaua RSR clasa a IV-a. În 1974 i se acordă din partea Consiliului de Stat Ordinul de Merit clasa I-a.  Acesta   i-a permis însă să funcționeze ca un adevărat tampon între conducerea politică a țării din acea perioadă și personalul din activitatea de cercetare, fiind capabil să preia și să atenueze toate agresivitățile și amenințările, având întotdeauna diplomația și argumentele logice și clare, de natură inginerească sau economică, capabile să convingă și să estompeze mulțimea de stări conflictuale.

În această perioadă a fost, printre altele, membru în Consiliul de conducere al Ministerului Energiei Electrice (MEE) și în Biroul executiv al Consiliului Național pentru Știință si Tehnologie (CNȘT). Prin Decretul Consiliului de Stat nr.397/1971, în vederea îmbunătățirii funcționării sistemului energetic național, ridicării siguranței în funcționare a instalațiilor și agregatelor, îmbunătățirii alimentării cu energie electrică și termică a consumatorilor, a fost numit în comisia de stat de analiză a întregii activități din acest domeniu și de elaborare a măsurilor corespunzătoare. Ulterior, prin Decretul prezidențial nr.58/ 4 martie 1978 este numit în Consiliul de conducere a dezvoltării bazei energetice și funcționării sistemului energetic național și în Comisia permanentă pentru avizarea și controlul consumurilor de combustibil, energie electrică și termică (numit prin HCM nr.113/15 iunie 1978).

Activitatea la asociații profesionale și organizații internaționale înainte de 1990

Pe toată durata acestei cariere profesionale de excepție de peste 42 de ani Călin Mihăileanu a fost una din personalitățile proeminente ale sectorului energiei electrice din România, cu realizări și lucrări importante în domeniul tehnic și științific, atât în țară, cât și în străinătate, reprezentând România la mai multe organisme sau asociații internaționale din domeniul energetic ca CIGRE, CME, CEE-ONU sau ONU. A reprezentat cu onoare România la numeroase congrese și simpozioane internaționale, la întâlniri cu parteneri străini.

Din anul 1956 începe să participe activ în structurile de expertiză ale Conferinței Internaționale a Marilor Sisteme Electrice (CIGRE), care devine ulterior Consiliul Internațional al Marilor Sisteme Electrice), cea mai puternică organizație profesională de profil din sectorul electric, fiind numit secretarul Comitetului Național Român pentru Participarea la CIGRE (funcție pe care o deține până în anul 1962), președinte fiind academicianul Constantin I. Budeanu.  Face parte din delegația oficială care participă la cea de a 16-a sesiune CIGRE ce a avut loc la Paris în perioada 30 mai – 6 iunie 1956, după mulți ani de absență a României de la lucrările acestei prestigioase asociații internaționale. Participă activ la sesiunile CIGRE din anii 1958, 1966 și 1968, în anul 1966 devenind membru al Comitetului de Studii C19 – Variații de tensiune, din care face parte până în anul 1968.  In același an este ales preşedinte la grupa de lucru „Mijloace de desensibilizare a consumatorilor împotriva efectelor variaţiilor bruşte de tensiune” din cadrul Comitetului de studii C19.

În 1956, cu ocazia celei de a XIV-a sesiuni a Comitetului Energiei Electrice al Comisiei Economice pentru Europa (CEE) a ONU și a organelor sale subsidiare, ce a avut loc între 2-16 noiembrie la Palatul Națiunilor din Geneva, este primul român remarcat de CEE la ONU, fiind ales cu unanimitate de voturi vicepreședinte al Comitetului Energiei Electrice, funcție pe care o deține pe durata întregii sesiuni, pâna în 1958.

În 1981 Călin Mihăileanu devine expert internațional ONU fiind selectat de autoritățile americane pentru a face parte dintr-un grup de patru experți internaționali (din România, Olanda, RFG și Iugoslavia) având ca misiune analiza la fața locului a realităților și perspectivelor energeticii americane în anii ’80, la care se dorea un punct de vedere critic, european. Cu ocazia reuniunii Grupului de experți din domeniul energiei și petrolului care a avut loc la sediul ONU de la New York intre 14-18 decembrie 1981, a fost vicepreședintele prezidiului care a condus lucrările. Acest grup era format din 40 de experți internaționali care au avut sarcina să cerceteze problemele energeticii mondiale în deceniul al 9-lea.

Tot în anul 1981  a fost șeful delegației române la conferința ONU pentru surse noi și reinnoibile, care s-a ținut la Nairobi, în Kenya, în perioada 10-21 august, eveniment la care au participat personalități marcante ale epocii precum Indira Gandhi – Prim Ministru al Indiei  sau Pierre Trudeau – Prim Ministru al Canadei.

În perioada  17-21 octombrie 1983, organizează la București, sub auspiciile MEE și cu sprijinul unei întregi echipe din ICEMENERG, Simpozionul CEE-ONU privind “Utilizarea rațională a formelor secundare de energie în economie, în special în industrie“, cu participarea a 94 de specialiști energeticieni din 18 țări.

Participă, încă din 1962 la activitățile desfășurate în legătură cu Conferința Mondială a Energiei (CME), care a devenit ulterior Consiliul Mondial al Energiei. La cea de a VI-a sesiune plenară a CME care s-a desfășurat la Melbourne între 20-27 octombrie 1962, delegația română a fost compusă din Octavian Groza, directorul Institutului de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), conducătorul delegaţiei şi Călin Mihăileanu, din IRME.

A contribuit substanțial la organizarea celui de al VIII-lea Congres al CME care s-a desfășurat la București în perioada 28 iunie – 2 iulie 1971, fiind președintele comisiei pentru programul tehnic al congresului. După congres Călin Mihăileanu devine secretar și apoi secretar general al  Comitetului Național Român pentru Conferința Mondială a Energiei (CNR-CME), funcție pe care o deține până în 1984. În 1982 CME a înființat un grup de lucru internațional pentru definirea diferitelor unități de măsură energetice și a coeficienților de conversie între acestea, președinte al acestui grup de lucru fiind numit Călin Mihăileanu. Activitatea grupului s-a desfășurat mai bine de un an și s-a încheiat cu recomandări aprobate de Consiliul Executiv Internațional al CME în septembrie 1983.

În luna mai 1984 CNR-CME (președinte – Trandafir Cocârlă, ministru MEE și secretar general Călin Mihăileanu) organizează la București întrunirea Grupului de lucru pentru Substituția petrolului (Oil Substitution Task Force), la care au luat parte președinți și secretari generali din cadrul a 27 Comitete naționale ale CME, lucrările fiind moderate de Călin Mihăileanu.

Participă activ, inclusiv cu comunicări și luări de poziție la Congresele  IX-XII ale CME care au loc în perioada 1974-1983.

În perioada 1974 -1987 Călin Mihăileanu este membru al Comisiei de Conservare a Energiei din cadrul CME, fiind organizatorul singurei reuniuni a acestei comisii care a avut loc la București în perioada 17-20 iulie 1979, la Casa Titulescu. A fost de asemenea, timp de mai mulți ani, membru al Grupului de lucru pentru înlocuirea petrolului din cadrul CME.

20 iulie 1979 – Reuniunea Comitetului de Conservare a Energiei din cadrul Consiliului Mondial al Energiei, București, la Casa Nicolae Titulescu

După 1980, Nicolae Ceaușescu, în intenția ca țara să facă economii valutare de orice fel, a interzis plata cotizațiilor la organizațiile internaționale, inclusiv la CME. Câțiva ani, înțelegând situația și acceptând un sistem de creditare pe baza prestigiului câștigat anterior de specialiștii români, în special de Călin Mihăileanu care asigura legătura directă cu secretarul general, CNR a fost practic tolerat în relația cu CME. În 1987 și această formă a încetat, CNR rămânând în colaborarea cu CME numai prin corespondența la nivel de persoane fizice sau persoane juridice.

A fost redactor-șef adjunct (august 1955 – iunie 1965), membru în Colegiul de redacție (iulie 1965 – decembrie 1980) și 7 ani (iunie1981- martie 1988) redactor-șef al revistei Energetica, retrăgându-se din Colegiul de redacție la 4 martie 1988. În toată această perioadă revista Energetica a izbutit, sub direcția sa, să atingă un înalt nivel tehnic și științific și să fie unanim apreciată în cercurile de specialitate.

Activitatea după 1990

După Revoluție, opreliștile politice dispar și are din nou prilejul să se dedice vieții profesionale active și pe un domeniu larg, cu pasiune renăscută și înconjurat de multă simpatie din partea foștilor colaboratori. Mai are puterea să sprijine ICEMENERG în condițiile dificile ale tranziției si este membru în mai multe consilii de administrație ale Regiei Autonome de Electricitate (RENEL), înființată în noiembrie 1990 prin reorganizarea fostului Minister al Energiei Electrice.

În perioada 1990-1994, pensionar fiind, activează în calitate de  consilier la ICEMENERG, iar după 1994, când din ICEMENERG se separă mai multe societăți comerciale, Călin Mihăileanu, este angajat consilier al directorului general al SC IRMEB SA.

În anul 1990 reînființează Comitetul Național Român al CIGRE (CNR-CIGRE), fiind ales președinte al acestuia, poziție pe care o deține până în anul 2000. Este o prezență nelipsită la toate sesiunile CIGRE organizate din doi în doi ani la Paris în perioada 1990-2006.

În perioada 1991-2000 Călin Mihăileanu este ales membru în Consiliul de Administrație al CIGRE si participa de asemenea, în perioada 1992-2000 la Comitetul de Studii CS-37 – Planificarea și Dezvoltarea Sistemului Electroenergetic.

În anul 1996 a primit titlul de membru eminent al CIGRE iar în anul 1998 a primit diploma Comitetului Tehnic al CIGRE și a fost ales membru de onoare al CIGRE și  al Consiliului de Administrație al CIGRE.

Pentru întreaga activitate depusă este numit în anul 2000 Președinte de Onoare al CNR-CIGRE.

August 2000- Conferința CIGRE Paris. Călin Mihăileanu, cu sotia lui Peter Simon (ABB) si cu Elena Ratcu.

Are o prezență activă si în cadrul CNR-CME, România redevenind membru cu drepturi depline al acestei asociații în 1990, prin strădania mai multor oameni entuziaști din ICEMENERG si RENEL, fiind pentru o scurtă perioadă chiar secretar general al CNR-CME.  A avut o prezență activă la toate Conferințele Naționale ale Energiei (CNE), organizate sub egida CNR-CME în perioada 1990-1998 și la Forumul Regional al Energiei (FOREN), organizat sub egida CME în perioada 2000-2004.

15-18 iunie 1992  la Conferința Națională a Energiei (CNE `92), cu Jean Constantinescu si Walt Patterson (Marea Britanie)

14-18 iunie 1998  la Conferința Națională a Energiei (CNE `98) – Neptun-Olimp, cu acad. Gleb Dragan si prof. Aureliu Leca

10-14 septembrie 2000 la Forumul Regional al Energiei  cu Andrei Zabunov și un delegat francez

A fost, de asemenea, membru fondator al Asociației Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei, înscrisă în anul 1997 ca asociație cu personalitate juridică.

Pentru toată activitatea depusă în cadrul CNR-CME și contribuția adusă la promovarea energeticii românești și a specialiștilor săi la nivel mondial a fost numit membru de onoare și a primit Medalia CNR-CME. Este cel care în 2004, cu ocazia aniversării a 80 de ani de existență a CNR-CME a avut ideea alcătuirii unei monografii a CNR-CME, idee concretizată cu 10 ani mai târziu.

Se numără printre membrii fondatori, în anul 1999, ai Asociației Stiințifice și Tehnice a Energeticienilor din România (ASTER), asociație ce avea ca principal obiectiv susținerea revistei Energetica, transformată ulterior, prin schimbarea statutului și a numelui inițial în Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii Surselor de Energie (IRE), care reprezinta România la Uniunea Industriei de Electricitate – EURELECTRIC.

În ziua de 28 martie 2003, IRE a organizat o aniversare jubiliară, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de existență a revistei Energetica, prilej cu care lui Călin Mihăileanu i s-a acordat diploma de merit pentru contribuția valoroasă în susținerea revistei, susținere atât tehnică (prin articolele publicate) dar și în calitate de redactor șef sau redactor șef adjunct. A fost un bun prilej de a-l aniversa pe Călin Mihăileanu la împlinirea vârstei de 80 de ani. A fost membru de onoare al ASTER și al IRE.

Activitatea științifică

Călin Mihăileanu a reușit cu brio să împletească activitatea managerială îndelungată și cea didactică cu un efort constant și fertil de cercetare.

A scris peste 200 de articole publicate în țară și în străinătate, numeroase comunicări științifice la congrese și conferințe naționale și internaționale, precum și mai multe cărți: „Goluri de tensiune în sisteme electroenergetice” (Editura Tehnică-1979, împreună cu Potlog, D.M.), „Din istoria industriei românești – Energia” (Editura Tehnică- 1981, împreună cu Herescu I. și Cartianu, P.), “Gemeinsame Forschungs – und Entwicklungsarbeit der Sozialistischen Republik Rumänien und der Bundesrepublik Deutschland auf dem Gebiet der Erzeugung und Übertragung elektrischer Energie (Activitatea comună de cercetare și dezvoltare a Republicii Socialiste România și a Republicii Federale Germania în domeniul producției și transportului energiei electrice)” (Karlsruhe, RFG, 1986, împreună cu Edwin, K.), Constantin I. Budeanu” (Editura Științifică și Enciclopedică -1987, împreună cu Antoniu, I.S.), „Acționări electrice industriale cu motoare asincrone” (Editura Tehnică-1989, împreună cu Potlog, D.M.), „Personalităţi din energetica românească” (Editura Enigma Promotion-2003, împreună cu Rucăreanu, C., ș.a.). A coordonat apariția volumelor :  „Energia în următoarele trei decenii” (Editura Academiei – 1979), „Electrificarea în România 1950-1992” (Editura Tehnică – 1996), a fost coordonator si apoi editor al Seriei ENERG (Vol 1-15, Editura Tehnică – 1986-1995), a tradus și a publicat în limba română în 1995, împreună cu colaboratorul său Eugeniu Pavel, „Dicționarul de termeni folosiți în domeniul energiei,” realizat de către Consiliul Mondial al Energiei. În anul 1993, la sărbătorirea a 40 de ani de existență a revistei Energetica ocupa locul I în topul celor mai prolifici autori de articole publicate în revistă în perioada 1953-1992, cu 69 de articole.

A fost inclus ca personalitate marcantă în “Who’s Who in Science in Europe”, Longman (1989), “Who’s Who in the World”, Marquis Who’s Who (1990), “Dicționarul specialiștilor- Un Who’s Who în știința și tehnica românească “ (1996), “Who’s Who în domeniul energiei în România” (2005) și în “Enciclopedia personalităţilor din România“, Hubnerz Who is Who (2006)

A avut întotdeauna resursele, puterea și marea disponibilitate umană și sufletească pentru a face față unor situații dificile pentru care  a dat întotdeauna dovadă de dăruire, putere de înțelegere, înaltă competență și o mare știință de a lucra cu oamenii, calități pe care le avea și pe care și le-a educat și dezvoltat pe parcursul întregii sale activități. Intervențiile sale și uneori simpla menționare  a numelui său generau încredere și certitudinea că lucrurile sunt sub control, oricât de complicate ar fi fost situațiile sau împrejurările.

Viața personală

Călin Mihăileanu are un prim mariaj cu Ileana Dana Demetrescu Dinu (1948-1954), cu care are un fiu, Șerban Alexandru Mihăileanu (născut în 1951), acum doctor în medicină, cardiolog de renume mondial, care trăiește din anul 1984 în Franța. Se recăsătorește pe 12 ianuarie 1957 cu Simona Niculescu, care are un fiu din prima căsătorie, Dan Georgescu (născut în 1951), acum medic anestezist în Elveția, pe care Călin Mihăileanu l-a crescut ca pe propriul fiu. Doamna Simona Mihăileanu, în vârstă de 92 de ani, trăiește în București, în aceeași casă în care a locuit cu Călin Mihăileanu în ultimii ani de viață. Călin Mihăileanu iubea foarte mult animalele, fiind crescător de câini din rasa pinscher pitic și a deținut mulți ani funcția de președinte al Asociației Chinologice Române.

În 1993 sprijină construirea bisericii Pogorârea Sfântului Duh – Titan, fiind menționat ca ctitor în hrisovul de târnosire a acesteia (vezi detalii la acest link).

După 1990 când Rotary Club București își reia activitatea, după o întrerupere de peste 60 de ani, al doilea președinte devine în anul 1994 Călin Mihăileanu, funcție pe care o deține până în anul 1995. Călin Mihăileanu devine astfel un demn succesor al profesorului Constantin I. Bușilă, care a fost președintele Clubului în perioada 1932-1933.

Călin Mihăileanu ne-a părăsit pe neașteptate în ziua de duminică 26 noiembrie 2006, la București, la câteva zile după participarea la Congresul CIGRE de la Paris.

Va rămâne mereu în amintirea celor care l-au cunoscut ca o personalitate de excepție în energetica românească, un exemplu de pasiune pentru muncă, de corectitudine profesională, de slujire a meseriei de inginer pe care a îndrăgit-o, un aristocrat cu o charismă specială și mare dragoste de oameni.

Autorul biografiei: Ing. Dumitru Manea

Iunie 2020

 

Surse :

1. *** Who’s Who in Science in Europe. 1989, Editura Longman, Marea Britanie, p. 576
2. *** Who’s Who in the World, Marquis Who’s Who. 1990, SUA, p.728
3. *** Dicționarul specialiștilor- Un Who’s Who în știința și tehica românească, Vol.1. 1996, Ed. Tehnică, București, p. 226
4. *** Personalități- Dr. Ing. Călin Mihăileanu, Revista Energetica. 1988, Vol 36, nr.56, p. 234
5. *** Enciclopedia personalităţilor din România, Editura Hubners Who is Who. 2006, Bucureşti
6. *** Cronică, Revista Energetica. 1955, nr.10, p. 486
7. Mihăileanu, C. Cea de a XIV-a sesiune a Comitetului Energiei Electrice al Comisiei Economice pentru Europa (CEE) a ONU și a organelor sale subsidiare. 1957, Revista Energetica, nr.1, p. 5-12
8. Lazaride, G. Înființarea Comitetului Național Român pentru Participarea la Conferințele Energetice și Electrotehnice Internaționale. 1956, Revista Energetica, nr.11, p. 538-539
9. *** In Memoriam – Andrei Călin Mihăileanu. 2006, Revista Energetica, nr.11, p. 497
10. Rucăreanu, C. A încetat din viață Dr. Ing. Călin Andrei Mihăileanu. 2007, Revista Univers ingineresc, AGIR, nr.2, p. 384
11. Dragan,G. Dr. Ing. Călin Andrei Mihăileanu – Une personalité de marque en énergétique. 2007, Revue roumaine des sciences téchniques. Série Électrotechnique et Énergétique, nr.2, p. 261-262
12. Rucăreanu, C., Simian, E. Who’s Who în domeniul energiei din România. Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii Surselor de Energie (IRE). 2005, Editura IRE, București, p. 148-150
13. Ratcu, E. Seniorii energiei – Dialoguri de suflet. 2015, Vol.1, Editura AGIR, București
14. Goia,M.L., Vernescu,V., Vasiliu,Z.H., Zlatanovici, D. Istorie trăită în ICEMENERG. 2019, Editura SemnE, București, p. 152-155
15. Stan,P, s.a. Dezvoltarea sistemului energetic al României. 1995, Editura N-Energo, Galați
16. Dobre F.(coordinator). Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989 – Dicționar. 2004, Editura Enciclopedică, București, p. 394
17. Filip,F.G. Știința și tehnologia informației în România. 2018, Academia Română
18. *** Energy in the Eighties: Highlights of the Meeting of the Ad Hoc Group of Energy and Petroleum Experts, United nations Headquarters, 14-18 December 1981. 1983, UN Dept. of International and Social Affairs, p.35
19. Herescu,I. Simpozionul privind “Utilizarea rațională a formelor secundare de energie în economie, în special în industrie“ – București, 17-21 octombrie 1983. 1984, Revista Energetica, nr.1, pag. 9-13
20. Bălan Gh (coordonator), Vernescu,V., Ratcu,E., Golovanov,N. Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME)-90 de ani de brand energetic românesc. 2014, Editura AGIR, București
21. Bălan Gh (coordonator), Vernescu,V., Ratcu,E., Golovanov,N. Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei. Volumul Asociații profesionale inginerești din sistemul energiei electrice și termice din România. 2015, Editura AGIR, București
22. Mihăileanu, C. De la Comitetul Național Român al Conferinței Mondiale a Energiei. 1984, Revista Energetica, nr.4, p.190-191
23. *** De personis – Andrei Călin Mihăileanu a împlinit 70 de ani. 1993, Revista Energetica, nr.2-A, p.92-93
24. Mihăileanu, C. De personis – Eugeniu Pavel a împlinit 80 de ani. 2002, Revista Energetica, nr.1-2, p.87-88
25. Mihăileanu, C. Evocări – Adrian Georgescu. 2002, Revista Energetica, nr.4, p.155
26. Iftime, P. O sărbătoare a energeticii românești- 50 de ani de existență a revistei Energetica. 2003, revista Energetica, nr.4, p.145-151
27. *** http://www.rotary-bucharest.org
28. *** https://prabook.com/web/serban_alexandru.mihaileanu/159703

Pentru adaugiri sau corecturi, va rugam sa ne contactați pe email sau folosind formularul de mai jos:

Ultima actualizare 3 iulie 2020

ÎNAPOI LA MENU

NOTA: Paginile acestui website sunt protejate Licenta Creative Commons Attribution : Puteti copia si refolosi documentele, cu condiția de a mentiona ca sursa acest site web: calinmihaileanu.com.