Activitatea în cadrul Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor (ASIT) și la revista Energetica; istoria ASIT

Activitatea la ASIT

Primele încercări de organizare în România a asociațiilor tehnico-inginerești sunt consemnate în anul 1876 când a luat ființă Societatea de Ingineri și Arhitecți.

Cea dintâi asociație profesională a inginerilor a fost Societatea Politehnica, constituită în anul 1881, în prezența Regelui Carol I, cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău-Mărășești, prima cale ferată din România proiectată și executată de ingineri români.

În anul 1918, anul Marii Uniri,  ia ființă la Iași Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR).

Cele două asociații și-au desfășurat activitatea în paralel până în anul 1949 când fuzionează sub denumirea de Asociația Științifică a Tehnicienilor (AST), președinte fiind ales academicianul Nicolae Profiri, care în acel moment era președinte atât al Societății Politehnica cât și al AGIR. Numele asociației a fost schimbat între anii 1951-1962 în Asociația Stiințifică a Inginerilor și Tehnicienilor (ASIT) iar între anii 1962-1989 în Consiliul Național al Inginerilor și Tehnicienilor (CNIT). În 1990 asociația și-a reluat numele de Asociația Generală a Inginerilor din România.

Legitimație și insignă de membru ASIT

În anul 1954 a fuzionat cu ASIT și Societatea Științelor Agricole “V. I. Miciurin”, ASIT devenind astfel singura asociație a cadrelor tehnice, care cuprindea organizatoric marea majoritate a inginerilor și tehnicienilor din România, atât din activitatea de producție cât și din cercetare și învățământ. Primul congres al ASIT a avut loc în perioada 27-30 mai 1951.

O realizare de excepție a ASIT a fost elaborarea Lexiconului Tehnic Român. Prima ediție, în 8 volume, tipărite între 1949 -1955, a avut în total 7689 de pagini, în care au fost tratați 48763 termeni. Fiecare termen avea traducerea în 5 limbi străine: rusă, franceză, germană, engleză și maghiară. Tirajul a fost de 7500 de exemplare, lucrarea fiind coordonată de profesorul Ștefan Bălan, membru corespondent al Academiei și a fost distinsă cu Premiul de Stat clasa I. A urmat o a doua ediție, realizată între 1957 și 1968, care a avut 19 volume și 12000 de pagini, fiind tratați 110000 termeni.

Una din activitățile importante desfășurate de ASIT a fost și editarea unui numar de 18 reviste tehnice de specialitate, printre care și revista Energetica.

Călin Mihăileanu a fost încă de la înființarea asociației un membru foarte activ, ajungând să ocupe poziții de conducere în structurile acesteia. În 1953 îl regăsim printre membrii cercului ASIT din Ministerul Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice (MEEIE), an în care devine și redactor responsabil adjunct al revistei Energetica. Participă activ la organizarea consfătuirilor din domeniul energiei electrice, cum a fost cea din perioada 6-7 august 1954 privind “Stabilirea consumurilor specifice de energie electrică în industrie și reducerea lor progresivă“.

Cu ocazia celui de al II-lea congres al ASIT, care a avut loc între 29-30 mai 1956, în cadrul lucrărilor Secției Energetică și Electrotehnică, Călin Mihăileanu a primit diploma de onoare pentru activitatea de specialitate deosebită desfășurată în cadrul asociației și a fost ales ca membru în noul comitet al secției. In același an devine președintele Sectorului Energetic din cadrul Secției Energetică și Electrotehnică, revenindu-i, printre altele, și sarcina organizării primei Conferințe a Electricienilor din R.P.R.

            Aceasta a avut loc între 11-14 noiembrie 1957, cu participarea a 700 de delegați români și străini, Călin Mihăileanu făcând parte din Prezidiul Secției I-a.

Călin Mihăileanu, care la acea data ocupa funcția de director tehnic al Direcției Electrificării din Ministerul Industriei Grele, a prezentat raportul general asupra grupelor de comunicări privind centrale, stații, rețele și sisteme electrice și a prezentat de asemenea comunicarea “Utilizarea condensatoarelor serie în rețelele de distribuție“. In 1958 Secția Energetică și electrotehnică, împreună cu Secția de Științe Agricole a ASIT au organizat, între 6 și 8 martie, consfătuirea “Electrificarea agricolă și rurală în R.P.R.“, la care Călin Mihăileanu a fost raportor general pentru grupa A.

In anul 1962 ASIT își schimbă numele în Consiliul Național al Inginerilor și Tehnicienilor (CNIT).

Activitatea la revista Energetica

În contextul social-politic, național și internațional din cea de a doua jumătate a sec.XX, specialiştii români din domeniul energiei au hotărât să înființeze o publicație științifico-tehnică lunară, menită să reflecte cât mai deplin, în condiţiile date, situaţia energetică pe plan naţional şi internaţional. Și astfel, la începutul anului 1953, apare pe 67 de pagini, numărul dublu (1-2, ianuarie-februarie) al revistei Energetica, ca publicație ASIT, împreună cu MEEIE, tipărită de Editura Energetică de Stat. Primul colectiv redacţional al revistei a avut în componenţă pe profesorul Ioan D. Stăncescu – redactor responsabil, Călin Mihăileanu – redactor responsabil adjunct şi pe următorii membri: Nicolae Armencoiu, I. A. Badea, Martin Bercovici, Emil Constantinescu, V. Cozelciuc, Paul Dimo, Constantin Dinculescu, Ion Herescu, Nicolae Moldoveanu, Cornel Penescu, Pavel Vicol şi Ion Vlădea.

Subiectele iniţiale ale articolelor, elaborate de specialiști de frunte ai energeticii românești,       s-au axat pe unificarea parametrilor reţelelor electrice în vederea viitoarei interconectări pentru formarea sistemului electroenergetic naţional (S.E.N), pe înlocuirea micilor centrale electrice având randamente reduse cu altele dotate cu grupuri de capacitate sporită şi randamente superioare, pe utilizarea energiei hidraulice în amenajări complexe, pe utilizarea combustibililor autohtoni şi pe încălzirea urbană prin termoficare. S-a acordat o atenţie specială organizării sistemului electroenergetic şi conducerii operative a acestuia prin dispecer. S-au tratat probleme de strategie a dezvoltării energeticii, care au folosit ca bază pentru întocmirea planurilor multianuale. Articolele destinate folosirii energiei nucleare pentru producerea energiei electrice au contribuit la formarea unei mentalităţi adecvate printre specialişti şi la pregătirea viitoarelor cadre.

Începând cu nr.5-6 din 1954 revista își schimbă numele, devenind Energetica si Hidrotehnica, apărând în acest format până la nr. 12 din 1955. Din 1956 redevine Energetica însă, din noiembrie 1957, datorită schimbărilor intervenite în reorganizarea ministerelor, revista apare sub coordonarea ASIT și a Ministerului Industriei Grele – Departamentul Energiei Electrice. O nouă schimbare are loc începând cu nr.2 din 1961 când apariția revistei este coordonată de ASIT  împreună cu Ministerul Minelor și Energiei Electrice, apoi, începând cu nr.6 din 1962 sub coordonarea Ministerul Minelor și Energiei Electrice și a Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor (CNIT). Odată cu înființarea Ministerului Energiei Electrice (MEE) revista Energetica apare, începând cu nr.8 din 1965, sub coordonarea MEE și CNIT.

O schimbare majoră are loc începând cu nr. 10 din 1974 când revista Energetica începe să apară sub indrumarea Consiliului Științific al Institutului Central de Cercetări Energetice (ICCE), situație care se menține până la sfârșitul anului 1989. Din 1974  redactor responsabil devine Călin Mihăileanu, cel care avea să folosească mai departe experienţa mentorului său, profesorul I. D .Stăncescu, funcție pe care o deține până la data de 4 martie 1988, când se retrage din activitate. De această experienţă avea să beneficieze şi Eugeniu Pavel, care preluând ştafeta de la Călin Mihăileanu a condus redacţia revistei până în anul 2004, cînd s-a stins din viață.

În ultimii ani înainte de 1990, ca toate publicațiile din România, și revista Energetica a avut de suferit de pe urma ”indicațiilor prețioase” anticulturale ale guvernului. S-a interzis publicarea unor categorii de articole de larg interes pentru specialiștii energeticieni cum ar fi: marile avarii din sistem, incidente sau accidente deosebite, poluarea mediului înconjurător, prezentarea concretă a unor realizări în energetică, ș.a.  Tirajul revistei era stabilit de ”forurile superioare” iar salariații din sectorul energetic erau obligați să facă un număr impus de abonamente, pentru a asigura tirajul stabilit. În anul 1988 s-au întâmpinat greutăți imense în procurarea materialelor de multiplicare și în special a hârtiei, ceea ce a dus la o întârziere de circa șase luni în apariția revistei, întârziere care a fost recuperată abia peste un an.

Anul 1990, când revista este în administrarea ICEMENERG, este un an dificil pentru revistă, fiind publicate doar șapte numere, unele duble sau chiar triple, cu mari întârzieri în publicarea și difuzarea acesteia. De aceea  se decide ca începând cu 1 ianuarie 1991 revista să treacă în administrarea Editurii Tehnice și să fie publicată în două serii paralele, Seria A și Seria B, fiecare cu câte șase numere anual și grupând tematica articolelor pe domenii înrudite.

Efectele tranziției la economia de piață s-au resimțit și aici, prețurile la hârtie și manopera de tipărire crescând exorbitant, astfel încât Editura Tehnică a făcut eforturi financiare deosebite pentru apariția regulată a revistei, suportând cheltuielile care nu puteau fi acoperite în totalitate prin venituri. De exemplu, în anul 1991 costul efectiv al unui exemplar de revistă a fost de aproape 300 de lei, în timp ce prețul de vânzare a fost menținut la 80 de lei. În anul 1992 costul s-a ridicat la aproape 400 lei pe exemplar. Acest lucru a făcut ca începând cu 1 aprilie 1992 administrarea revistei să revină la ICEMENERG, Editura Tehnică îndeplinind, pe bază de contract, doar serviciile editoriale necesare, apariția revistei fiind posibilă în continuare datorită unor sponsorizări primite din partea unor societăți din sectorul energetic apoi cu sprijinul Regiei Autonome de Electricitate (RENEL).

Începând cu data de 1 august 1999, revista Energetica a fost editată de „Asociația Științifică și Tehnică a Energeticienilor ”Energetica” devenită ulterior Asociația Științifică și Tehnică a Energeticienilor  din România (ASTER), iar din 2004 și până în prezent, de către Asociația „Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii Surselor de Energie” (IRE), care  face eforturi deosebite pentru a menține în viață revista „fanion” a energeticii românești, numai în format electronic.

Călin Mihăileanu a avut cea mai longevivă participare la conducerea revistei: a fost redactor-șef adjunct (august 1955 – iunie 1965), membru în Colegiul de redacție (iulie 1965 – decembrie 1980) și 7 ani (iunie 1981- martie 1988) redactor-șef. În toată această perioadă revista Energetica a izbutit, sub direcția sa, să atingă un înalt nivel tehnic și științific și să fie unanim apreciată în cercurile de specialitate.

În ziua de 18 martie 1993, la Sala Palatului din București a avut loc o adunare festivă a energeticienilor prilejuită de aniversarea a 40 de ani de apariție a revistei, la care au participat peste 400 de personae, ocazie cu care Călin Mihăileanu a adus un omagiu personalității și activității lui Ioan D. Stăncescu, primul redactor responsabil al revistei și promotorul termoficării în România. Redacția revistei a pus la dispoziția participanților lista cu cei mai prolifici autori, 36 la număr, cu peste 20 de articole publicate în revistă în cei 40 de ani de existență. Călin Mihăileanu ocupa locul I, cu 69 de articole publicate.

Au fost de asemenea înmânate diplome celor care au avut o contribuție deosebită la apariția revistei și s-au acordat premiile instituite de revista Energetica pentru articolele valoroase și pentru colaboratori ai revistei.

După încă cinci ani, în 1998, la aniversarea a 45 de ani de existență a revistei, Călin Mihăileanu trimite un mesaj emoționant conducerii revistei, indignat de faptul că o personalitate cum a fost cea a profesorului Ioan D. Stăncescu este aproape ștearsă din analele energeticii românești.

Călin Mihăileanu despre revista Energetica și cum se desfașurau contactele internaționale

Notă: În articolul de mai sus, redactorul șef adjunct de care vorbește autorul era el însuși, Călin Mihăileanu.

Istoria revistei Energetica