FUGIT IRREPARABILE TEMPUS.
Iată, s-au împlinit 7 ani din momentul în care prof. dr. ing. Călin-Andrei Mihăileanu, personalitate remarcabilă a energeticii românești și nu numai, fost director al ICEMENERG (Institutul de cercetare-dezvoltare creat prin unificarea IRME cu ICENERG), a trecut în neființă. Cu discreție, simplitate și decență ca un adevărat senior cum s-a manifestat, dealtfel, mereu …. Semne premonitorii se întrevedeau de ceva vreme, prin tot mai rarele sale prezențe în „arenă”, prin vocea tot mai voalată și mișcările mai puțin sigure la volanul mașinii sale pe care nu a părăsit-o până la final. Sfârșitul i-a fost simplu, rapid, cu ușurință și fără durere, în puține minute…
Pentru mulți dintre cei ce l-am cunoscut, domnul Călin-Andrei Mihăileanu, înseamnă încă destul de mult. Nu doar pentru traiectoria sa profesională, sinuoasă și inexplicabilă azi, urmărită de atâtea schimbări, ascensiuni și coborâri, dar și pentru calitățile sale umane și manageriale. Astăzi constatăm că, din păcate, amintirea sa pare a se ascunde într-un nemeritat con de umbră. Umbră ce maschează nu doar certa sa statură profesională certificată, dar și marele număr de colaboratori pe care i-a remarcat și promovat, i-a susținut, sprijinit și ajutat să confirme la nivel național. Printre colaboratorii, despre care pomeneam, pot fi amintite numeroase personalități de valoare ale energeticii românești a căror menționare ar fi dificilă pentru oricare dintre modeștii săi subalterni din epocă.
Autorul acestei evocări este printre cei pe care i-a susținut și ajutat nu doar în devenirea publicistică în țară și la nivelul Comitetelor de Studii ale CIGRE, dar și în formarea sa umană.
Omagiatul și-a început pregătirea profesională la UPB, facultatea Electromecanică, absolvită în 1945, după care a avut o lungă activitate didactică (1950-1970) pe care o încheie cu un doctorat în 1972, cu teza ce abordează delicata problemă a „Golurilor de tensiune în SEN”, transformată ulterior într-o excelentă carte apărută la Editura Tehnică, în 1979. Tot în acel an a publicat, la Editura Academiei, monografia „Energetica în următoarele trei decenii”. Pentru aceste lucrări a fost laureat al premiului Traian Vuia al Academiei. Cele două lucrări se înscriu ca principale contribuții la activitatea publicistică, pe lângă numeroase alte cărți, articole, rapoarte și comunicări la reuniuni importante ale CIGRE, CME, CEE-ONU. Pe plan internațional a fost Vicepreședinte al Comitetului Energiei Electrice al CEE-ONU, membru în diferite Comitete de Studii CIGRE și chiar în Consiliul de administrație al acestei organizații. Nu a lipsit mult sa devina Expert ONU pe lângă guvernul Malaeziei dar acest lucru nu s-a materializat din pricini mai puțin știute/transparente, chestiunile „de dosar”, în acea perioadă, fiind precumpănitoare. Oricum apare menționat în dicționarele „Who’s Who in the World” și „Who’s Who in Science and Engineering”, apărute în 1991-1992.
Semnatarul acestor rânduri îi poartă o respectuoasa recunoștință, deși nu a avut o strânsă și apropiată relație de colaborare directă. Am admirat însă calmul, maturitatea și eficiența unora dintre soluțiile adoptate în perioadele negre ale energeticii românești când dezechilibrul între deciziile tehnice și cele politice era tot mai accentuat. Poate că pentru mulți diplomația elegantă și subtilă de care dădea dovadă fără ostentație apărea, mai degrabă, ca versatilitate. Oricum, promovarea politică de care s-a bucurat prin anii ’80 ai veacului al douăzecilea, a provenit doar din calitățile sale profesionale, incontestabile.
Pentru umanizarea amintirilor care ne leagă, voi aminti, pe scurt, două episoade personale din două etape mult decalate în timp. Primul se întâmpla prin anii ‘63 când, din dorința de a-mi ușura studiile doctorale, am lăsat la Direcția sa din MEE cererea de a mă transfera de la Oradea, la București. Cu promisiunea domniei sale: „pot face asta pentru tine”, am așteptat un semestru. Ulterior, într-o audiență, întrebând de cererea mea, m-a rugat să aștept la secretariat, zicând că este ocupat. După o jumătate de oră, timp în care secretara a căutat în birou cererea rătăcită, m-a rechemat și, arătându-mi-o, mi-a explicat diplomatic: „Uite dragă, cererea matale stă pe masa mea, dar înca n-am putut s-o rezolv. Mai ai un pic răbdare”. Am „acceptat naiv” să rămân optimist. Am venit, pe altă filieră în București, la IRME, unde, după unificare, domnia sa a redevenit Director. Mult mai târziu, după ’90, odată, după program, (nu mai era Director), m-a cheamat, surprinzator: „Măi Miroane, vino cu mine! O sa vezi unde. Am plecat împreună la UPB, la întrunirea autorilor lucrării „Principii de management energetic” coordonată de prof. dr. ing. Aureliu Leca, managerul CONEL din acea vreme. La recomandarea și cu ajutorul său am fost cooptat în acest remarcabil colectiv, în care am elaborat câteva capitole ale acestei lucrări, editată de PNUD și Editura Tehnică. Sunt sigur că și această recomandare se baza pe cunoștințele obiective despre activitatea și preocupările tuturor foștilor săi colaboratori și subalterni pe linie profesională. Dar reliefează și concluzia că ce depindea de domnia sa, de puterile sale instituționale, nu era lăsat la voia întâmplării. Ca atunci, în 1963…
Mai subliniez o altă latură privind multilateralitatea și diversitatea informațiilor și a preocupărilor sale tehnico-științifice. Încă din acea perioadă, făcând o apreciere vizionară privind conexiunile în curent continuu la înaltă tensiune și la mare distanță, a observat cu acribie că legăturile în curent continuu si stațiile implicate „back-to-back” vor fi necesare. Mai ales atunci când traseele urmărite vor întâlni obstacole naturale cum sunt deșerturile, mările ori munții, iar puterile transportate vor fi extrem de mari. Chiar dacă, de fapt, dl. dr. ing. Călin-Andrei Mihăileanu nu era un expert al problemei transportului în curent continuu, rămăsese, după cum se vede, un cercetător mereu foarte bine informat în problemele CIGRE, Asociație în care ajunsese o notorietate bine cunoscută, respectată și cu autoritate profesională.
Poate rândurile acestea nu reușesc să redea cu fidelitate emoția și gândurile calde pe care mi le trezește comemorarea creștinească a trecerii sale în neființă. Mă asociez cu modestie gândurilor pioase pe care le simt desigur acum toți cei care l-au cunoscut și care i-au apreciat distinsa și complexa personalitate.
Prof. Dr. Ing. Miron Laurențiu Goia, Consilier CNR-CME
București, 2013
Ultima actualizare a acestei pagini web 17 iulie 2020
NOTA: Paginile acestui website sunt protejate Licenta Creative Commons Attribution : Puteti copia si refolosi documentele, cu condiția de a mentiona ca sursa acest site web: calinmihaileanu.com.
Călin Mihăileanu 