Pasărea Phoenix – despre CME (autor Elena Ratcu)

Mai 1990

Eram pe la mijlocul anului 1990. Avusese loc Revoluţia Româna din decembrie 1989.  Cu toţii eram euforici şi puternic marcaţi de sentimentul nou, atât de neaşteptat şi de bulversant, dar atât de dulce și încă greu de digerat al acestei libertăţi câştigate, din păcate,  cu mult sânge. Opinia publică din străinătate era alături de noi, ne felicita şi ne  transmitea mesaje de încurajare. Invăţam treptat ce înseamnă democraţia. Ne doream cu ardoare drepturile de care fuseserăm privaţi zeci de ani. Sefa mea de atunci, doamna Margareta Văideanu ieşise la pensie, iar eu, prin votul colegilor mei devenisem şeful serviciului de relaţii internaţionale la ICEMENERG. Aşa era atunci, la începutul anilor ’90, în euforia aceea generală, când oamenii îşi alegeau şefii, şefii îşi alegeau directorii, elevii îşi alegeau profesorii. O nebunie totală!

Una dintre durerile mele pe parte profesională era faptul că, în urmă cu trei ani, Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME) fusese exclus din structurile Consiliului Mondial al Energiei. Din motive de restricţii financiare, un Decret de Stat emis în 1986 la ordinul  conducatorului de atunci al României, Nicolae Ceauşescu, interzicea ca ministerele şi institutele să mai fie afiliate la organisme şi organizaţii internaţionale de profil şi să plătească cotizaţiile aferente, care, evident, erau în valută. Ca atare, neplătindu-şi cotizaţiile, România nu a mai putut beneficia de statutul de membru al  Consiliul Mondial al Energiei şi a fost exclusă din organizaţie.

România fusese una dintre ţările fondatoare ale Consiliului Mondial al Energiei, înfiinţat la Londra în anul 1927. Prin tradiţie, Ministerul Energiei Electrice deţinea preşedinţia Comitetului Naţional Român al CME, preşedintele Comitetului fiind întotdeauna ministrul român al energiei. Tot prin tradiţie, directorul general al ICEMENERG era şi secretarul general al CNR-CME. Până în anul 1986, secretarul general al comitetului fusese Călin Mihăileanu care deținuse această poziție vreme de 23 de ani, și care, în 1974 devenise și directorul general al ICEMENERG. Tot până în 1986 (data excluderii CNR din CME), Comitetul român avusese o activitate extrem de efervescentă şi dinamică, participând la o serie de studii elaborate în comun cu CME, la toate întâlnirile comitetelor şi grupelor de studii organizate în străinatate şi găzduise, în România, importante întâlniri ale comitetelor membre internaţionale. Evenimentul uriaș pentru România acelor ani a fost organizarea la Bucureşti, în anul 197, a celui de-al VIII-lea Congres al  Mondial al Energiei. Călin Mihăileanu, cu eleganța, diplomația, profesionalismul și forța sa de persuasiune, a pledat la toate forurile naționale și internaționale pentru organizarea Congresului în România și a fost creierul organizării evenimentului. La Sesiunea Plenară  a Congresului din 1971 de la București au adresat cuvinte de salut Pyotr S. Neporojni- președintele de atunci al Consiliului Mondial al Energiei, Eric Ruttley- Secretarul său General și Octavian Groza- ministrul român al energiei și președintele CNR-CME. Tot lui Călin Mihăileanu i se datorează și organizarea la București a întâlnirii membrilor  Grupului de Lucru pentru Substituţia  Petrolului (Oil Substitution Task Force) din cadrul CME. Întîlnirea s-a desfășurat în 1985, iar Călin Mihăleanu a organizat-o ireproșabil, împreună cu echipa sa de la ICEMENERG și cu sprijinul Ministerului Energiei electrice, al cărui ministru, Trandafir Cocârlă, a avut o interesantă alocuțiune la sesiunea de deschidere a evenimentului.

Fuseseră activităţi frumoase şi utile care plasau România în sfera ţărilor active ale Consiliului Mondial al Energiei. Toate acestea dispăruseră însă în 1986, odată cu interzicerea afilierii ţării la organisme si asociaţii profesionale  internaţionale.

Ne aflam însă, iată în anul 1990, iar eu îmi doream tare mult să reluăm activitatea CNR-CME sub noile auspicii şi să reintegrăm comitetul roman în structurile CME. I-am propus domnului Călin Mihăileanu, care deşi la pensie, era membru în Consiliul de Administraţie al nou înfiinţatului RENEL, să trimitem o scrisoare Secretarului General al Consiliului Mondial al Energiei de atunci, domnul Ian Lindsey, din partea domnului profesor Aureliu Leca, preşedintele  RENEL, în care să explicăm noile condiţii de libertate şi democraţie câştigate de România anului 1990 şi dorinţa noastră de a reintegra Comitetul Naţional Român în structurile CME. Domnul  Mihăileanu era cam circumspect în privinţa reuşitei unei astfel de încercări şi, cu felul său inconfundabil de a fraza și de a lungi, cu ton descrescător, cuvântul „dragă„  îmi spuse :

  • Draaagă Eluţa, e frumos ce spui tu şi îmi place entuziasmul tău, dar n-aș vrea să ai deziluzii, pentru că eu, personal, nu prea cred, draaagă, că vom avea succes în acest demers.
  • De ce domnule Mihăileanu? Chiar nu vă înţeleg. Tocmai acum când lumea întreagă

ne-a transmis valuri de simpatie, când toate agenţiile media din străinatate scriu atât de frumos despre România, când suntem în sfârşit  liberi să ne exprimăm opiniile, de ce să nu încercăm?l-am întrebat eu, intrigată.

Chiar nu înţelegeam de ce nu îmi împărtăşeşte entuziasmul și am încercat  să-l conving în fel şi chip. Câteva zile la rând am tot insistat să mă sprijine în demersul meu și, după vreo săptămână  mi-a zis:

  • Bine, draaagă, m-ai convins. Si cum te-ai gândit să faci ?
  • M-am gândit să trimitem o scrisoare frumoasă şi convingătoare domnului Ian Lindsey, să-i explicăm noul statut al României după revoluţia noastră din decembrie 1989, şi cu siguranţă, o să-l convingem să ne reprimească în CME.
  • Si cine o să semneze scrisoarea, draagă ?
  • Cum cine ? Preşedintele RENEL, răspunsei eu fără ezitare, deşi nu-l cunoşteam deloc pe domnul preşedinte Aureliu Leca si nici nu ştiam cum va reacţiona domnia sa la această idee.

Molipsit de entuziasmul meu, domnul Mihăileanu mi-a dat mână liberă şi mi-a promis să mă susţină dacă voi întâmpina dificultăţi.

A început apoi munca de convingere a directorului general ICEMENERG, domnul Radu Enache, apoi a domnului președinte Aureliu Leca, care a avut o deschidere deosebită şi a fost alături de noi chiar de la începutul demersului nostru. Intelegând importanţa reafilierii CNR în Consiliul Mondial al Energiei, domnul Leca a semnat scrisoarea adresată lui Ian Lindsey, care ne-a răspuns prompt şi precis: “Consiliul Mondial al Energiei felicită România pentru câştigarea libertăţii şi a democraţiei şi este  încântat să reprimească CNR în structurile sale, cu condiţia plăţii cotizaţiei restante din ultimii trei  ani şi a cotizaţiei  pe anul în curs, adică 1990”.

Suma nu era deloc mică. Era vorba de 24.000 lire sterline ! Stupoare ! In euforia noastră, niciunul dintre noi trei (eu, domnul Mihăileanu și domnul Enache) nu ne gândisem la acest aspect şi am fost luaţi un pic prin surprindere. Incepea să devină o luptă, ceea ce nu ne-a descurajat însă. CNR-CME nu avea încă personalitate juridică, iar cotizaţia către Londra era întotdeauna plătită de fostul Minister al Energiei Electrice, ulterior RENEL. Cum să convingi, însă, Consiliul de Administraţie al RENEL să fie de acord cu plata unei sume atât de mari ?

Impreună cu domnii Radu Enache, Calin Mihăileanu şi Aureliu Leca am întreprins toate demersurile necesare pentru ca RENEL să fie de acord cu plata cotizaţiilor restante, am purtat o intensă corespondenţă cu Ian Lindsey şi, graţie sprijinului necondiţionat acordat de RENEL, am reuşit în cele din urmă să plătim cotizaţiile restante şi să reintegrăm CNR în structurile Consiliului Mondial al Energiei.

La întâlnirea din 1991 la Budapesta a Adunării Executive CME, la care a participat domnul preşedinte Aureliu Leca, domnul Ian Lindsey a anunţat în mod oficial hotărârea CME de a reprimi  Comitetul Naţional Român in structurile Consiliului Mondial al Energiei.

  • Eluța, draaagă, să știi că dacă nu erai tu cu ideea reintegrării CNR-CME la Consiliul Mondial al Energiei și dacă nu m-ai fi pisălogit atâta, dacă nu te-ai fi zbătut să obținem toate aprobările necesare, noi n-am mai fi fost membri la ei, draagă, mi-a zis domnul Mihăileanu după ce s-a întors domnul Leca, victorios de la Adunarea Executivă a CME.ă
  • Ei, domnule Mihăileanu, dar dacă n-ar fi fost susținerea dumneavoastră, a directorului ICEMENERG și a domnului Leca, degeaba v-aș fi pisat eu la cap, că tot nimic n-aș fi făcut .
  • Așa e, draaagă, am făcut treabă bună , împreună! mi-a spus, bătându-mă prietenește pe spate.

Nu ne venea să credem. Reuşisem! Nu fusese  deloc o bătălie uşoară. Dar cât de plăcută era victoria! Astfel încât, la începutul anului 1991, odată cu reprimirea sa în cadrul CME,  Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei a renăscut, precum pasărea Phoenix, din propria-i cenuşă.

1991-1997

Incepând cu anul 1991, CNR-CME a început să funcţioneze avându-l timp de 10 ani ca  preşedinte pe domnul Aureliu Leca, urmat în anul 2004 de domnul Iulian Iancu. Secretarii generali ai Comitetului au fost pe rând domnii Radu Enache, Jean Constantinescu, Vasile Rugină. Prima vizită în ţara noastră a secretarului general al CME, domnul Ian Lindsey a avut loc în anul 1992, când, la invitaţia domnului preşedinte Aureliu Leca, a participat la  prima  ediţie a Conferintei Naţionale de Energie  de la Neptun, în semn de omagiu adus CNR-CME atât pentru efortul de a se reintegra în structurile internaţionale, cât şi pentru activităţile desfăşurate de Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei.

Au urmat ani frumoşi, cu multe realizări pentru Comitetul National Român. In 1994 CNR-CME a organizat la Neptun primul Forum Regional al Consiliului Mondial al Energiei, coordonat de domnul Klaus Brendow, directorul regional pentru Europa Centrală și de est din cadrul Consiliului Mondial al Energiei și de Jean Constantinescu, secretarul general de atunci al CNR-CME, eveniment la care au participat reprezentanţi din cadrul a 15 Comitete membre CME.

1996-1997

Pentru că deși nu ne place, trebuie să recunoaștem că, uneori, banii sunt cei care ne guvernează viața, am realizat că RENEL făcea eforturi din ce în ce mai mari în a plăti cotizația anuala a CNR-CME la Oficiul Central de la Londra. Atât de mari, încât România ar fi putut din nou să fie din nou exclusă din randul țărilor membre CME.

Ca atare, trebuia să găsim o soluție pentru a ne putea autofinanța. Singura soluție posibilă era ca CNR-CME să devină o asociație cu personalitate juridică, care să funcționeze pe baza cotizațiilor membrilor săi. I-am propus acest lucru domnului Jean Constantinescu, împreună cu care ne-am hotărât să întreprindem toate demersurile necesare pentru înscrierea CNR-CME ca asociație profesională cu scop nelucrativ (ONG). Domnia sa mi-a dat mână liberă așa că am purces la treabă.

In anul 1996 nu era chiar simplu să înființezi un ONG. In primul rând eu nu eram familiarizată cu procedura, iar internetul nu exista pe vreme aceea ca să pot căpăta informațiile necesare. Notarii publici abia începuseră să-și deschidă cabinete particulare și trebuia să faci o întreagă prospectare de piață până găseai unul. In sfârșit, am gasit notarul, m-am documentat asupra documentelor necesare înscrierii juridice a Asociației CNR-CME și am început să elaborăm statutul. Model mi-au fost Statutul și Regulamentul de Funcționare ale Consiliului Mondial al Energiei, adaptate evident la specificul Asociației noastre. Au urmat mai multe iterații ale statutului,  la care m-am consultat mult cu domnul Călin Mihăileanu, care era și membru în Consiliul Director CNR-CME. Documentul final a fost supus aprobării membrior Consiliului Director al CNR-CME și, după câteva amendamente, a rezultat forma sa finală. Am purces apoi  la parcurgerea celorlalte  etape: rezervarea denumirii Asociației, stabilirea sediului, constituirea patrimoniului, cazierul fiscal, depunerea dosarului și prezentarea acestuia în fața instanței judecătorești, eliberarea copiei de pe sentința civilă și înscrierea în registrul asociațiilor și fundațiilor, certificatul de înregistrare fiscală, deschiderea contului bancar, stabilirea cuantumului cotizației de membru colectiv CNR-CME (instituții și companii cu personalitate juridica) și a celei de membru individual. Nu a fost deloc ușor, însă important este că am reușit.  In toate aceste demersuri m-a ajutat o tânără și inimoasă colega de-a mea, Dana Sitaru, care a reușit să parcurgă cu succes toate aceste etape

Incepând cu anul 1997, CNR-CME are personalitate juridică, a devenit Asociația Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei, își autofinanțează activitățile și  îşi plăteşte cotizaţiile anuale  la sediul de la Londra din fonduri proprii.

Un alt efort, o altă frumoasă poveste de succes a CNR-CME!

Iata că în cazul  Asociației CNR-CME, am putea afirma că pasărea Phoenix nu numai că a renăscut  din propria-i cenuşă, dar a şi crescut şi s-a dezvoltat extrem de frumos.

Părintele spiritual  al CNR-CME a fost, incontestabil, Călin Andrei Mihăileanu, cu care am avut onoarea și privilegiul  special de a fi colaborat timp de 31 de ani și care m-a introdus în tainele acestei Asociații chiar de la angajarea mea la ICEMENERG.

Cum să nu-mi fie atât de drag CNR-CME, cu activitățile și cu oamenii ei minunați ?

 

Elena Ratcu, Consilier CNR-CME

Publicat in revista CNR-CME “Mesagerul Energetic”, 2013

 

ÎNAPOI LA MENU

NOTA: Paginile acestui website sunt protejate Licenta Creative Commons Attribution : Puteti copia si refolosi documentele, cu condiția de a mentiona ca sursa acest site web: calinmihaileanu.com.

Creative Commons logo

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s