Am fost şi eu un participant la activităţile CNR-CME (Autor: Aureliu Leca)

 (Extras din Monografia CNR-CME-90 de ani de la înființare)

Îmi face plăcere să-mi amintesc primul meu contact cu activitățile Consiliului Mondial al Energiei în cadrul celui de al 8-lea Congres al Conferinţei Mondiale a Energiei (așa cum era denumirea de atunci a CME), care a avut loc la Bucureşti, între 28 iunie şi 2 iulie 1971, ale cărui principale lucrări s-au desfăşurat la Sala Palatului.

Tânăr fiind pe atunci, organizatorii români ai Congresului CME m-au solicitat să acord sprijin, în calitate de secretar-asistent al Lordului Clinton of Bankside, care era Preşedintele secţiei privind utilizarea combustibililor solizi inferiori. Lordul Clinton, o personalitate a sectorului energetic din Marea Britanie, arăta ca un veritabil aristocrat englez: înalt, slab, caustic şi purtând permanent cu el, pe lângă o servietă, o pernă plată pe care şi-o plasa pe scaun, în spate, pentru a-şi proteja coloana. Dar, lucrul cel mai important care mi-a fost explicat, a fost acela că el fusese împotriva orga­nizării Congresului CME la Bucureşti. Eu fusesem  ales de către organizatori pentru a-i sta în preajmă și pentru a încerca să-i atenuez acest resentiment. În perioda 1968-1969 fusesem bursier Fullbright, în S.U.A., în inginerie nucleară şi se spera că aş fi putut cumva să-i atenuez această rezervă. Nu ştiu cât am reuşit, dar în şedinţa plenară de închidere a Congresului am avut surpriza ca Lordul Clinton să-mi aducă  mulţumiri publice.

În noiembrie 1990 am fost numit Secretar de Stat pentru energie, iar câteva luni mai târziu, Preşedinte-Director General al RENEL.

În primăvara anului 1991 am avut o primă discuţie privind apartenenţa României la Consiliul Mondial al Energiei cu două persoane de excepţie: domnul Călin Mihăileanu care ani de zile fusese secretarul general al Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei şi doamna Elena Ratcu, care pe vremea aceea era șef al Serviciului de Cooperare Internațională la ICEMENERG și se ocupa direct de secretariatul tehnic al CNR-CME. Amândoi doreau să mă convingă să întreprindem toate demersurile necesare către Oficiul Central al CME de la Londra, pentru  reprimirea ţării noastre ca membru al CME. Trebuie să menționez că în anul 1987 CNR-CME fusese exclus din cadrul țărilor membre CME pentru neachitarea cotizaţiei anuale de membru, ca urmare a interdicției emise de conducerea comunistă a acelor ani de a se mai efectua orice fel de plată în valută, interdicție care se aplica tuturor sferelor de activitate economică din România.

După cum am menţionat şi cu altă ocazie, meritul meu în continuare a fost acela că nu m-am opus ideilor valoroase ale unor oameni pasionaţi şi cu experienţă, care ştiau mai bine decât mine ce ar trebui făcut. Ca atare, am pus în discuţia Comitetului Director al RENEL această situaţie, au fost luate aprobările necesare, s-a plătit coti­zaţia pe anul curent, inclusiv restanţele ultimilor trei ani (conform unei scrisori poli­ticoase, dar extrem de ferme pe care o primisem de la Secretarul General al Consiliului Mondial al Energiei, dl. Eric Ruttley), iar în toamna lui 1991, la Adunarea Executivă a CME de la Budapesta, România şi-a recăpătat oficial statutul de membru cu drepturi depline al CME. Am participat la acest eveniment în calitate de președinte al CNR-CME și am avut ca vecin la această întrunire pe domnul Ian McRae, Preşedintele Eskom, Africa de Sud; un om deosebit, din toate punctele de vedere, în special ca leader zonal și cu care am rămas în bune relaţii, relații ce s-au extins inclusiv între cele două companii energetice, Eskom și RENEL.

Am avut, în continuare, responsabilităţi în cadrul CNR-CME, ca președinte al acestei asociații,  între anii 1991-1993 şi 1997-2004, legate de activităţile curente din ţară (cu o menţiune specială privind organizarea a patru ediții ale Conferinței Naționale a Energiei, care ulterior a devenit FOREN), cât și de participarea Comitetului Național Român  la evenimentele internaţionale ale CME (Adunările Executive şi Congresele Mondiale ale Energiei).

Mi se pare un act de probitate să recunosc meritele deosebite în bunul mers şi în afirmarea şi recunoaşterea CNR-CME pe plan intern şi internaţional a celor care au construit, în mod special, această imagine şi anume a domnilor Călin Mihăileanu, Jean Constantinescu, Vasile Rugină, a doamnei Elena Ratcu şi, în mod deosebit, a domnului Gheorghe Bălan, omul care a asigurat în foarte bune condiţii continuitatea activităţilor în cadrul Comitetului Național Român.

Prof. dr. ing. Aureliu Leca

Fost președinte RENEL-CONEL

București, 2012

Ultima actualizare 16 iunie 2020

ÎNAPOI LA MENU

NOTA: Paginile acestui website sunt protejate Licenta Creative Commons Attribution : Puteti copia si refolosi documentele, cu condiția de a mentiona ca sursa acest site web: calinmihaileanu.com.