Personalitate inconfundabilă, inginer, cercetător, cadru universitar, manager şi om de cultură de largă notorietate, în ţară şi peste graniţe, Domnul Călin Mihăileanu a influenţat puternic lumea energeticii româneşti, constituind un adevărat model pentru generațiile contemporane și cele viitoare.
L-am zărit pentru prima dată în vechiul local din str. Polizu al Politehnicii Bucureşti, în anii 1960′. Pe atunci eram student la Energetică, dânsul având în acea perioadă funcţii de conducere la IRME şi apoi la Direcţia Tehnică din M.E.E., fiind totodată şi cadru didactic asociat al Politehnicii. Deşi nu am fost studentul dânsului, după cum se îmbrăca, mergea şi discuta cu colegii săi de catedră sau chiar cu studenţii am remarcat, încă de pe atunci, că era cu adevărat un „domn, cu D” (d mare)!
După angajarea mea la I.E. Bucureşti – CET Grozăveşti în 1965, am mai auzit de ing. Călin Mihăileanu, fost şeful laboratorului PRAM al I.R.E. Bucureşti, care fusese implicat într-o avarie produsă la 29.04.1950, în instalaţiile electrice ale centralei respective şi soldată cu un incendiu. Din păcate, după cum avea să ne povestească peste ani (în 2002) la un grup de „grozăveşteni” adunaţi să serbeze 100 de ani de la prima termocentrală din zonă, a fost inclus în grupul de suspecţi acuzaţi de „sabotaj”, care a fost urcat în dube şi dus la Ministerul de Interne, ce va deveni sediul Comitetului Central al PCR. A doua zi au fost eliberaţi majoritatea „suspecţilor”, cu excepţia ing. Adrian Georgescu, ing. Călin Mihăileanu, maistru Constantin Arghir şi maistru Francisc Bechtold (considerat hitlerist, pentru că era sas). Ei au fost întemniţaţi mai multe săptămâni în celulele de la subsolul 2 al clădirii, fiind interogaţi fără întrerupere, până când, expertiza comandată direct de Gheorghe Gheorghiu-Dej şi validată de specialişti din U.R.S.S. a demonstrat nevinovăţia lor. De atunci, „tovarăşului” ing. Mihăileanu Andrei Călin i s-a inaugurat un „dosar de securitate”, care, din fericire, înhibat de meritele incontestabile ale „titularului”, nu a putut stopa cariera uneia din marile personalităţi ale energeticii româneşti contemporane.
L-am cunoscut direct pe dl. dr. ing. Călin Mihăileanu, în 1976 după transferul meu la Direcţia Tehnică din M.E.E. (direcţie care coordona, printre altele, cercetarea şi proiectarea din cadrul sectorului) cu ocazia diverselor întâlniri de lucru.
În acea perioadă, pe lângă competenţa profesională care erupea prin toţi porii, i-am cunoscut şi latura umană. Familia mea trecea printr-un moment tare dificil. Fiica era elevă la cursul elementar, eu aveam în majoritate timpului „muncă de teren” în zonele fierbinţi ale S.E.N., iar soţia, ingineră chimist făcea săptămânal naveta la Combinatul Petrochimic Piteşti. Deşi încercasem, să discut cu unele cadre de conducere din ICEMENERG posibilitatea unui transfer al soţiei la acest institut, care pe atunci avea nevoie de chimişti, fusesem refuzat categoric, pe motiv că „nu mai sunt posturi disponibile”. În disperare de cauză m-am dus în audienţă la directorul general dr. ing. Călin Mihăileanu, care din prima clipă m-a înţeles şi m-a încurajat, spunându-mi concret şi tranşant: „Să se prezinte la probă şi dacă va corespunde va fi transferată imediat. Trebuie să păstrăm tradiţia familiilor de specialişti din energetică!” Şi într-adevăr problema s-a rezolvat în 1978, iar apoi fiica mea a dus mai departe tradiţia lucrând în ICEMENERG până la finele lui 2014.
Ulterior, prin 1983, după intrarea mea în circuitul CAER la tema nr. 4 „Elaborarea de metode eficiente, fundamentate ştiinţific, pentru folosirea căldurii evacuate din CTE şi CNE, precum şi a resurselor de energie regenerabile (RER) rezultate din unităţile industriale, pentru încălzirea centralizată a locuinţelor şi serelor” am avut ocazia să discut cu dl. director general Călin Mihăileanu, pe probleme strict profesionale. În anul anterior participasem în calitate de conducător al delegaţiei României la lucrările temei nr. 4 la Budapesta, împreună cu ing. Dumitru Manea, cercetător la ICEMENERG Bucureşti. În pregătirea participării delegaţiei noastre la sesiunea din 1983, care urma să fie organizată la Bolllmansruh-Brandenburg (R.D.G), cineva din conducerea ICEMENERG opinase schimbarea d-lui Manea cu o altă persoană. Fiind convins că această modificare nu era potrivită şi cunoscând competenţa specialistului numit mai înainte – dovedită inclusiv cu ocazia sesiunii din 1982 – l-am abordat pe dl. dr. ing. Călin Mihăileanu, în calitatea sa de director general al institutului. M-a ascultat cu atenţie şi în final s-a declarat convins de pledoaria mea, promiţându-mi că dl. Manea va rămâne un membru permanent la acţiunea respectivă. Şi aşa s-a şi întâmplat, dl. Manea continuând participarea până la cea de a X-a şi ultima sesiune înainte de desfiinţarea CAER (Mamaia, 1989), în timp ce eu am părăsit activitatea, în 1985, din „motive obiective”.
În organizarea sesiunii CAER pe tema nr. 4 care s-a desfăşurat la Bucureşti în perioada 28 mai – 02 iunie 1984, am primit un sprijin substanţial din partea directorului general Călin Mihăileanu, care a angrenat în acest scop un grup substanţial de persoane din ICEMENERG. Delegaţii străini au fost plăcut surprinşi de condiţiile create de gazdele lor, însă ceea ce i-a impresionat cel mai mult au fost competenţa, eleganţa şi elocinţa demonstrate în varii limbi străine de reprezentantul la vârf al cercetării energetice româneşti, aspecte ce mi-au fost relevate de absolut toţi conducătorii delegaţiilor la finele întâlnirii. A fost un moment în care m-am simţit mândru că sunt român!
Dizgraţia conducerii politice, îndelung prelungită în anii 1980′, şi probleme serioase de sănătate îl obligă pe dr. ing. Călin Mihăileanu să se pensioneze în 1987, nu înainte de a trece şi printr-un scurt stagiu de secretar ştiinţific al ICCE.
După decembrie 1989, opreliştile dispar şi are din nou prilejul să se dedice unei vieţi profesionale active şi pe un domeniu larg, cu pasiune reînnăscută şi înconjurat de multă simpatie. Mai are puterea să sprijine ICEMENERG în condiţiile dificile ale tranziţiei, să participe în mai multe Consilii de administraţie ale RENEL, să revină membru activ al CIGRE în Comitetul de Studii SC37. Este ales preşedinte al Comitetului Naţional CIGRE şi apoi preşedinte de onoare şi vicepreşedinte al Comitetului Naţional al Consiliului Mondial al Energiei.
În luna septembrie a anului 1991, dr. ing. Călin Mihăileanu este invitat la New York City, de către prof. ing. dr. ec. George Preda (fost cadru didactic la Academia de Studii Economice din Bucureşti, care emigrase în S.U.A. înainte de 1989), pentru a participa la Prima Conferinţă de constituire a „Asociaţiei Internaţionale pentru Conservarea Resurselor Naturale şi Energiei” (IACNRE). Din păcate, unele probleme de sănătate l-au determinat să renunţe la deplasare. Aflând că voi participa şi eu la această manifestare m-a invitat la domiciliul său, situat în apropiere de Grădina Icoanei, şi mi-a înmânat o casetă pe care înregistrase mesajul său de salut pentru participanţii la conferinţă. Ajuns la New York am predat caseta organizatorilor întâlnirii, ea fiind rulată la deschiderea lucrărilor. Într-o linişte de catedrală, participanţii, americani şi români veniţi din toate colţurile lumii, au ascultat vrăjiţi, discursul emoţionant, dar plin de esenţă profesională, susţinut într-o engleză perfectă, de reputatul specialist. În final sala de festivităţi aferentă Long Island University – Brooklin Campus a izbucnit în aplauze furtunoase. Am trăit astfel şi în America un sentiment de mândrie naţională!
Deşi confruntat cu problemele de sănătate inerente vârstei, trecând chiar şi prin intervenţii chirurgicale, dr. ing. Călin Mihăileanu a continuat să fie o prezenţă activă în lumea energeticii româneşti, astfel că îl întîlneam constant la reuniunile diverselor asociaţii profesionale din domeniu. La un asemenea eveniment, desfăşurat în sala AGIR din Calea Victoriei, l-am abordat cu rugămintea de a-mi acorda un autograf pe una din lucrările sale .
Iată conţinutul acestei măgulitoare şi onorante dedicaţii, pe care o consider cea mai importantă diplomă de merit căpătată în întreaga mea activitate: „Vechiului prieten şi colaborator, Ovidiu, cu firea lui scotocitoare şi perseverentă care i-a adus o bine-meritată notorietate. Succese în continuare! Călin Mihăileanu, februarie’ 97”
După anul 2000, când conduceam Serviciul de Protecţia mediului din C.N. TRANSELECTRICA S.A. am primit o vizită surpriză din partea d-lui Călin Mihăileanu. Încă activ în cadrul CIGRE, m-a solicitat să-l ajut la completarea unui chestionar privind aspecte de mediu aferente reţelelor electrice. Înainte de a transmite chestionarul la destinaţie a revenit cu rugămintea să verific corectitudinea informaţiilor, arătându-mi apoi menţiunea din scrisoarea de transmitere, care preciza numele meu şi funcţia, ca sursă a datelor. Era şi aceasta o dovadă a corectitudinii şi manierei elegante de tratare a colaboratorilor, calităţi afişate în toate pósturile şi postúrile în care s-a aflat.
Mai trebuie marcat faptul că dr. ing. Călin Mihăileanu a reuşit cu brio să împletească strâns o activitate managerială îndelungată cu un efort constant şi fertil de cercetare. A publicat peste 80 de articole în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, precum şi încă patru cărţi de specialitate pe lângă cea citată mai înainte: Energia în următoarele trei decenii (Ed. Academiei, 1979); Goluri de tensiune în sisteme electroenergetice. Efecte asupra consumatorilor (Ed. Tehnică, 1979) pentru care a primit premiul „Traian Vuia” al Academiei Române; Constantin I. Budeanu (Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987) în colaborare cu profesorul I.S. Antoniu) şi Electrificarea în România 1950-1992 (Ed. Tehnică, 1996) ca unul dintre coordonatori.
S-a stins din viaţă pe neaşteptate, duminică 26 noiembrie 2006, la scurt timp după participarea la Congresul CIGRE de la Paris, într-o stare fizică de invidiat. A lăsat în urmă, întristaţi, familia sa distinsă şi numeroşii prieteni şi colegi de breaslă, care l-au apreciat atât de mult de-a lungul timpului.
NOTĂ: Materialul reprezintă un extras actualizat din lucrarea Modele contemporane din energetică, inclusă în volumul „Nevoia de modele”, Editura RAWEXCOMS, București, 2016, p.147-154. Inclus aici prin amabilitatea autorului.
NOTA: Paginile acestui website sunt protejate Licenta Creative Commons Attribution : Puteti copia si refolosi documentele, cu condiția de a mentiona ca sursa acest site web: calinmihaileanu.com.
Călin Mihăileanu 