Amintiri despre Călin Mihăileanu (autor Vasile Rugină)

 

a) In anul 1980 a avut loc la Munchen congresul XI al CME. Delegatia romana era condusa de Calin Mihaileanu (CM). Conform statutului CME, limbile oficiale la congrese erau (si sunt): engleza, franceza si limba tarii organizatoare (in acest caz, germana) iar organizatorii au obligatia sa asigura translatia simultana. CM a avut o interventie la una din sectiunile congesului. Era un excelent vorbitor de engleza si franceza si un bun cunoscator al limbii germane. Din respect pentru organizatori, si- a pregatit interventia in limba germana. A intervenit insa un fapt neprevazut si instalatia de translatie simultana s- a defectat chiar cand incepuse sa vorbeasca. Moderatorul l- a intrerupt si a propus o pauza pana la remedierea defectiunii. CM a solicitat atunci ca, dupa finalizarea prezentarii in germana, sa  sustina el insusi, de la microfonul salii, prezentarea si in celelalte doua limbi oficiale (engleza si franceza). Propunerea a fost acceptata si CM a oferit un adevarat recital de multilingvism. A fost aplaudat in final de  participantii din sala in picioare ca o vedeta rock.

Intamplarea respectiva mi- a fost  povestita de dl. Dan Draganescu care lucrase cu cativa ani in urma in ICEMENERG si care, in perioada respectiva, lucra in cadrul ambasadei Romaniei din RFG, participase la congresul de la Munchen si fusese martor ocular la eveniment. L- am intalnit pe Dan la Bonn (capitala RFG in acea perioada) in acelasi an (in 1980), dupa congres, eu fiind beneficiarul fericit al unei burse Carl Duisberg Gesellschaft in Germania Federala.La intoarcerea in tara, la prima intalnirea i- am relatat lui CM povestirea respectiva in care el era eroul principal. M- a ascultat cu o satisfactie evidenta –  rar l- am vazut atat de incantat.  Cred ca la fel se simteau, pe vremuri, cavalerii cand menestrelii le cantau faptele de glorie. Mi- a spus ca nu a fost prima data cand a primit aplauze. Imi amintesc replica sa finala: „Draga, in viata mea de multe ori am cantat si pe multi i- am incantat”

b) In mod traditional, programul de lucru in ICEMENERG incepea la sapte si jumatate si se termina la trei si jumatate. Calin Mihaileanu, director general (suntem  prin anii saptezeci), ajungea insa la institut pe la  ora noua si statea  apoi fara sa se mai uite la ceas- spre disperarea secretarei si soferului. Ora de sosire devenise totusi un subiect de discutii printre salariati. Secretarul de partid al institutului  s- a simtit obligat sa- i solicite respectarea programului oficial pentru ca altlel reprezinta un exemplu negativ pentru masa de oameni ai muncii. Dupa cateva secunde de chibzuinta, CM i- a dat intru totul dreptate si si- a luat angajamentul sa respecte riguros programul. A mai spus insa ca lui ii este imposibil sa fie prezent la birou la sapte si jumatate. Ce poate sa faca  pentru a- si respecta angajamentul este sa modifice programul de lucru al institutului astfel incat sa inceapa la noua si sa se termine la cinci. O decizie administrativa in acest sens a fost emisa in aceeasi zi.

Schimbarea a perturbat total viata salariatilor. Este suficient sa amintesc despre faptul ca la ora cinci se inchideau gradinitele. Astfel, dupa cateva zile si la cererea generala a oamenilor muncii s- a revenit la vechiul program. CM a fost dezlegat de anagajamentul luat. Nimeni nu a mai fost interesat de ora la care vine la serviciu directorul general.

c) Conferintele de alegeri de partid pe institut erau, In perioada socialista, evenimente importante si minutios pregatite dupa un scenariu si o regie  traditionale care si- au dovedit intotdeauna eficienta. Se alegea o comisie de propuneri care propunea numele stabilite anterior, se mai faceau propuneri din sala (democratia de partid), se bateau la masinile de scris mecanice buletinele de vot, se vota in mod secret, o alta comisie speciala  numara voturile (conform principiului stalinist ca nu conteaza cine si cum voteaza, conteaza cine numara voturile) si in final se anuntau rezultatele.  Dactilografierea buletinelor de vot era o etapa care dura mult (nu existau multiplicatoare,  PC- uri, imprimante etc) si participantii se mai plimbau prin sala sau pe holuri. Da data aceasta (eram prin anii optzeci) pauza s- a prelungit foarte mult.  Stateam de vorba cu CM pe holul din fata salii de festivitati din ICEMENEG cand trece pe langa noi o persoana din aparatul de organizare. CM il intreaba asupra cauzelor intarzierii. Persoana respectiva ii raspunde ca s- a stricat masina de scris dar ca lucrurile se vor rezolva rapid. Dupa plecarea sa, CM imi spune pe un ton scazut si cu un zambet plin de  ironie: ” Singura masina care  functiona in socialism  fara rateuri era masina de vot; s- a stricat si  asta”.

d) In 1985 am fost intr- o deplasare la Viena, in cadrul unui program ce viza cresterea eficientei energetice in industrie, in tarile Europei de Est. Programul era finantat de PNUD si coordonat tehnic de IAEA. La intoarcere, conform uzantelor, primul drum l- am facut la cabinetul directorului general (macar sa vada ca m- am intors). M- a primit imediat. Am incepul sa- i relatez despre activitatile profesionale si discutiile pe care le- am avut. M- a intrerupt de la inceput, a rugat- o pe secretara sa faca doua cafele  si mi- a spus: „Lasa draga partea oficiala; iti vei face Raportul de deplasare si o sa vad exact ce ai facut. Spune- mi mai bine, la o cafea, cum ti- a placut orasul si ce ai apucat sa vezi.” I- am povestit atunci despre diferitele obiective turistice pe care le vizitasem si eram foarte aproape sa trec cu bine testul. Spun insa si ca am fost in Grinzing, renumitul cartier turistic al Vienei. CM se inveseleste si- mi spune ; „ Este un cartier spledind ! Sa nu- mi spui ca nu ai intrat intr- o carciumioara sa bei o jumatate de litru de Heuriger, celebrul vin local si sa asculti muzicantii localului cantand valsuri de Strauss.” I- am raspuns ca m- am plimbat pe langa multe carciumioare dar, din ratiuni financiare, nu am intrat in niciuna. Fata lui CM s- a lungit ; nu era nervos ci pur si simplu suparat. Mi- a tinut in continuare o morala pe care n- am uitat-o niciodata. Voi reproduce din memorie, sintetic, spusele sale garantand  ca ideile sunt nealterate.

 „Diurna este mica, este adevarat, dar sunt convins ca ai avut totusi bani sa cumperi niste cafea si niste sapunuri FA sau REXONA. Produsele astea le puteai insa cumpara si in tara si se termina in cateva zile. Momentele de incantare pe care le- ai fi petrecut intr- un local din Grinzing nu pot fi insa cumparate din alta parte si ti- ar fi ramas in minte pana la sfarsitul vietii.

Stiu ca suntem saraci si trebuie sa ne chivernisim cu multa atentie banii. Sunt insa situatii si momente cand trebuie sa ne depasim statutul de amarasteni si, din respect pentru noi si nu pentru cei din jur, sa fim DOMNI.”

Cred ca acesta a fost unul din crezurile care l- au calauzit pe Calin Mihaileanu toata viata: sa fie un DOMN din respect pentru el insusi.

 

Dr. Ing. Vasile Rugină

Iunie 2020

 

ÎNAPOI LA MENU

NOTA: Paginile acestui website sunt protejate Licenta Creative Commons Attribution : Puteti copia si refolosi documentele, cu condiția de a mentiona ca sursa acest site web: calinmihaileanu.com.

Creative Commons logo

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s